De când mi-s femeie măritată am început să gătesc mai des. Nu mai mult, nu mai bine, doar mai des. 🙂 Iar țelul meu este ca într-o bună zi să gătesc la fel de bine ca Mama. Să nu simt că mâncarea n-are suficientă sare, piper, aluatul e cam nefăcut, sau Doamne ferește! nimic din ce pun în gură n-are gust. Deocamdată testez, dar prevăd un viitor plin de reușite gastronomice. Colțunașii se numără printre preferații mei, iar rețeta e furată 100% de la Mama (prin smartphone, dacă ajută cu ceva). Pentru vreo… 6-8 porții (în funcție de cât de flămânzi sunt mesenii) avem nevoie de:
Aluat: 2 ouă + sare + 500 g făină + 1 pahar cu apă
și
umplutură (colțunașii se pot umple cu brânză, varză, cartofi, vișine, etc)
PREPARARE: Într-un bol mare se toarnă făina, se sparg ouăle, se presară puțină sare peste ele (fără să exagerăm) și apoi se toarnă apa. Se frământă un aluat omogen, nelipicios. Dacă se lipește de degete, mai adăugăm puțină făină. Când aluatul este aproape gata, întindem niște făină pe un tocător mare, din lemn. Eu am unul de la Lidl, dar se găsește și la Ikea, și prin toate supermarketurile.
În continuare tăiem aluatul în 6 și frământăm separat fiecare bucată. Trebuie să iasă niște bile de genul ăsta:
Acoperim bilele cu un prosop curat și le lăsam vreo 10-15 minute să “se odihnească”, vorba mamei. 😀 Apoi, întindem fiecare bilă și obținem câte o foaie cu grosimea de câțiva milimetri (nu foarte subțire, ca să nu se rupă aluatul când îl umplem). Tăiem foile în patrulatere cu laturile aproximativ egale și punem în centrul fiecăruia puțină umplutură – în cazul ăsta, brânză.
Umplutura am făcut-o din brânză proaspătă de vaci + 2-3 ouă (2 dacă ouăle sunt mari și 3 dacă-s mai mici) + puțină sare.
Unim laturile patrulaterelor și așezăm colțunașii pe un platou presărat cu făină din abundență, ca-n următoarele imagini (dacă o fotografie face cât 1000 de cuvinte, imaginați-vă cât fac trei):
Umătorul pas presupune fierberea apei. Când dă în clocot, presărăm puțină sare și adăugăm colțunașii. Nu pe toți deodată, ci preferabil în mai multe ture – altfel ne putem trezi că, pe lângă vasele adunate în procesul gătirii, avem de curățat și aragazul :). Când sunt pe punctul de a da în foc (se face spumă și colțunașii se ridică la suprafață) turnăm puțină apă rece. Așteptăm să mai dea în foc o dată, îi gustăm și dacă sunt gata – îi trecem prin strecurătoare.
După ce am aruncat apa în care am fiert colțunașii, îi punem înapoi în cratiță și aruncăm cu încredere câteva cuburi de unt. La noi în familie colțunașii se servesc cu smântână. Din păcate, mi-am amintit abia pe la sfârșit că trebuie să imortalizez produsul final, așa că am făcut o fotografie cu ultimii supraviețuitori (dovadă că într-adevăr colțunașii Mamei sunt pur și simplu delicioși!).
Mere acre îndulcite 