Archive | November, 2007

Ce-mi suna prin cap zilele astea

27 Nov

1. Nikka Costa: Push and Pull: pt că adesea este mai uşor să împingi şi să tragi decât să alegi între aceste două

 

2.  pt că Seat-ul e mai mişto decât Fiat-ul

 

3. de aia 

 

4. pt că a fost “imnul” de la EWE 2007

 

5. ca să lase comment mantzy

 

 

Voi ce ascultaţi zilele astea?

 

Advertisements

La kino, da?

23 Nov

Kino, din rusă = film. 

Am fost zilele astea pe la Muzeul Naţional de Artă ca să “prind” din esenţa filmelor de festival. În ziua deschiderii, sau să zic în  seara deschiderii, că s-a întâmplat după ora 19 – am văzut Beowulf.

Şi acolo, în sală, lume bună din lumea blogurilor:  fulleren, mantzy, mincos, mututz, toţi cu ochii pe Angelina Jolie care trebuia să apară în splendida-i nuditate, şi eu cu Andreea, cu ochii pe Ray Winstone din acelaşi motiv. Câteva secvenţe amuzante, animaţie multă, un film prea lung, dar care merită văzut dacă e pe gratis(moca, ar zice unii:).

Ieri, la scurt metraje, unul mi s-a părut mai funny. Era despre un tată, fiul acestuia, şi un magar, şi cum a mers fiecare dintre ei la un moment dat pe sus. Mai întâi, fiul pe măgar, după care tatăl pe măgar, după care şi fiul şi tatăl pe bietul animal, după care animalul în spatele tatălui, şi în final fiul pe măgar. Totul petrecându-se într-un ritm tocmai portrivit pentru un film de această dimensiune, cu puţine replici, da’ bine alese.

top filme cu Angelina:

1. A Mighty Heart 

2. – – – – – – – – – –

3. – – – – – – – – – –

4. – – – – – – – – – –

5. – – – – – – – – – –

După cum vedeţi, nu sunt tocmai fangelină 😛 

And the winner is…

18 Nov

                                             img fara titlu    

                Pentru că în jurul nostru şi de sus în jos se întâmplă atâtea lucruri care nu numai că merită analizate şi comentate, ci ar fi bine să mai fie şi niţel clasificate, m-am gândit după ce am cugetat… îndelung, să fie un blog cu clasamente, top 5-uri adică… numai că promit să nu mai scriu fraze atât de lungi ca să nu se plictisească lumea de tot.  

               Par example, să facem un clasament cu lucrurile naşpa care puteau să mi se întâmple zilele astea: 

               5. ce a fost: nimic    

                   ce ar fi putut să fie: un nimic pe care să îl comentez.  

               4. ce a fost:  a plouat şi a bătut vântul   

                   ce s-ar fi putut întâmpla: ar fi putut să plouă atât de mult şi să bată vântul atât de puternic, încât să mi se rupă umbrela de tot, că şi aşa s-a îndoit împotriva design-ului de umbrelă care este… Şi tocmai atunci s-ar fi putut întâmpla următorul lucru, să mă atace un necunoscut de etnie necunoscută şi eu să nu am cu ce să mă apăr, pentru că arma pe care contez cel mai mult pe timp de ploaie ar fi fost deja aruncată printr-un coş de gunoi din sectorul 5 sau 6. 

               3.  ce a fost: era să mă înec cu o felie de măr.     

                    ce ar fi putut să fie: aş fi putut să mă înec de-a binelea, şi cei din jur să încerce cu disperare(sper) să mă scuture ţinându-mă de picioare în timp ce aş fi atârnat cu capul în jos, ca să iasă odată mărul din mine.  

               2. ce a fost: am coborât la staţia de metrou Victoriei.   

                   ce ar fi putut să fie: să nu cobor la timp şi să cobor la Republica, sau la cine ştie ce altă staţie, şi chiar în acel moment să intre Metrorexul în grevă şi să nu se mai circule câteva săptămâni bune. Şi să fiu nevoită să merg numai cu RATB-ul, care btw mă cam deprimă. 

              1.     And the winner is……….

                   ce a fost: am călcat într-o groapă plină ochi cu ciment.

                  ce ar fi putut să fie: am fi putut să nu calcăm, dar dacă tot am călcat, am fi putut să rămânen clădiţi pe vecie(eram cu R. şi cu N.) în cimentul de pe strada X din sectorul Y, asemeni lui Julien şi a lui Sophie în Jeux d’enfants. Jur pe blog, că nu era niciun semn că ar fi cimentul proaspăt aşezat acolo, de unde şi marea noastră experienţă. Ne-am cufundat destul de vizibil şi deşi era să ne cimentăm for ever, nu regretăm nimic acum, că ne-am spălat încălţămintea şi pantalonii şi s-a luat materialul de construcţie cu pricina. 

                  That’s all folks! J 

nu vreau blog…

15 Nov

                                        wut-2-to.jpg

      Mă gândeam acum de ce mi-aş face eu un blog. Blogurile de ştiri nu-mi plac, sunt seci şi urâte. Blogurile de opinie nu-mi plac nici ele. Mi se pare că sunt făcute de nişte oameni care vor să facă pe deştepţii, eventual de nişte frustraţi care simt că nu se pot face ascultaţi. Blogurile de tip jurnal personal nici atât. Ţin la intimitatea mea, simt că dacă îmi împărtăşesc gândurile cuiva, le pierd.      

      Şi atunci, de ce să fac un blog (în afară de faptul că aş avea o temă de genul ăsta?). Pentru că nu-mi place să cred că mi-am făcut blog doar pentru că aşa mi s-a cerut. Aşa că mi-am căutat pretexte şi variante:

– îmi fac blog ca să mint pe el, să spun cele mai aberante lucruri, dar cu un ton serios, aşa încât lumea să zică “vai, nu mi-aş fi imaginat niciodată că Irina e aşa!”

un blog pe care să scriu cuvinte anapoda, încurcate, fără ca ele să facă o frază şi în care fiecare să caute sensurile pe care le intuieşte, le descoperă sau le doreşte;

un blog în care să n-am cuvinte deloc, doar poze (care fac o mie de cuvinte, nu-i aşa) şi animaţii care să se lege între ele şi să facă o poveste;

sau să mă pun în locul lui Ion Creangă. Ce blog şi-ar fi făcut Ion Creangă? Unul de ştiri? Nu cred… Unul de poveşti. Să scriu poveşti pe blog. Oricum, copiii încep să „intre pe net” de la vârste tot mai fragede, nu-i aşa

 să fiu un blogger(bloggeritza :P)-plagiator. Să fac o colecţie a celor mai frumoase lucruri spuse pe bloguri. Să fac un blog de best of!

să fac un blog-Seinfeld. Despre nimic. Să înşir fraze, întâmplări, amintiri, păreri, versuri, citate, judecăţi şi prejudecăţi, cugetări. Ah, dar staţi că, de fapt, aşa sunt toate blogurile;

      Şi totuşi… voi ce blog m-aţi sfătui să fac?