Archive | Mâncare… cam ca la mama acasă RSS feed for this section

Colțunași – rețeta Mamei

3 Jan

De când mi-s femeie măritată am început să gătesc mai des. Nu mai mult, nu mai bine, doar mai des. 🙂 Iar țelul meu este ca într-o bună zi să gătesc la fel de bine ca Mama. Să nu simt că mâncarea n-are suficientă sare, piper, aluatul e cam nefăcut, sau Doamne ferește! nimic din ce pun în gură n-are gust. Deocamdată testez, dar prevăd un viitor plin de reușite gastronomice. Colțunașii se numără printre preferații mei, iar rețeta e furată 100% de la Mama (prin smartphone, dacă ajută cu ceva). Pentru vreo… 6-8 porții (în funcție de cât de flămânzi sunt mesenii) avem nevoie de:

Aluat: 2 ouă + sare + 500 g făină + 1 pahar cu apă 

și

umplutură (colțunașii se pot umple cu brânză, varză, cartofi, vișine, etc)

PREPARARE: Într-un bol mare se toarnă făina, se sparg ouăle, se presară puțină sare peste ele (fără să exagerăm) și apoi se toarnă apa. Se frământă un aluat omogen, nelipicios. Dacă se lipește de degete, mai adăugăm puțină făină. Când aluatul este aproape gata, întindem niște făină pe un tocător mare, din lemn. Eu am unul de la Lidl, dar se găsește și la Ikea, și prin toate supermarketurile.

Se întinde puțină făină

În continuare tăiem aluatul în 6 și frământăm separat fiecare bucată. Trebuie să iasă niște bile de genul ăsta:

 Bile din aluat

Acoperim bilele cu un prosop curat și le lăsam vreo 10-15 minute să “se odihnească”, vorba mamei. 😀 Apoi, întindem fiecare bilă și obținem câte o foaie cu grosimea de câțiva milimetri (nu foarte subțire, ca să nu se rupă aluatul când îl umplem). Tăiem foile în patrulatere cu laturile aproximativ egale și punem în centrul fiecăruia puțină umplutură – în cazul ăsta, brânză.

Colțunași... making of

Umplutura am făcut-o din brânză proaspătă de vaci + 2-3 ouă (2 dacă ouăle sunt mari și 3 dacă-s mai mici) + puțină sare.

Umplutură din brânză proaspătă de vaci

Unim laturile patrulaterelor și așezăm colțunașii pe un platou presărat cu făină din abundență, ca-n următoarele imagini (dacă o fotografie face cât 1000 de cuvinte, imaginați-vă cât fac trei):

Lipim laturile

Lipim și colțurile colțunașilor... cum sună asta :)

sunt (aproape) gata!Umătorul pas presupune fierberea apei. Când dă în clocot, presărăm puțină sare și adăugăm colțunașii. Nu pe toți deodată, ci preferabil în mai multe ture – altfel ne putem trezi că, pe lângă vasele adunate în procesul gătirii, avem de curățat și aragazul :). Când sunt pe punctul de a da în foc (se face spumă și colțunașii se ridică la suprafață) turnăm puțină apă rece. Așteptăm să mai dea în foc o dată, îi gustăm și dacă sunt gata – îi trecem prin strecurătoare.

Mai e puțin :)

După ce am aruncat apa în care am fiert colțunașii, îi punem înapoi în cratiță și aruncăm cu încredere câteva cuburi de unt. La noi în familie colțunașii se servesc cu smântână. Din păcate, mi-am amintit abia pe la sfârșit că trebuie să imortalizez produsul final, așa că am făcut o fotografie cu ultimii supraviețuitori (dovadă că într-adevăr colțunașii Mamei sunt pur și simplu delicioși!).

Poftă bună! (din ce a rămas)

Advertisements

1 oră și 5 minute

4 Apr

Chiar dacă stau acasă aproape 24/24, m-am gândit eu că-i important să am un program fix. Adică să mă trezesc la 8 (de fapt alarma o opresc de tot pe la 8:30, dar îi bun și așa), să mănânc dimineața, să mănânc la amiază, să mănânc seara, să fac sport. De jogging m-am reapucat duminică seara, când am testat și pantalonii cumpărați acum 2 săptămâni, și am rezistat să alerg în jurul blocului doar 14 minute și jumătate. Altădată făceam performanță la acest capitol, dar să fim indulgenți căci abia am ieșit din iarnă.

Numai că una e să ai un program și alta e să te ții de el (și să faci și alte chestii pe lângă). Așa că ieri, după ce am scris câteva ore bune la un articol pentru Men’s Health, m-am gândit 1. să nu sar peste prânz și 2. să fiu un fel de Napoleon, şi anume: să mănânc și să mă relaxez în acelaşi timp. Eu reuşesc să fac asta doar dacă mă uit la trailere pe YouTube, din pat, în timp ce înghit mecanic mâncare.

M-am gândit că tot scenariul ăsta ar trebui să dureze sub 20 de minute. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. În bucătărie totul a decurs fără incidente majore: am luat polonicul, am amestecat un pic zeama făcută de mama, am turnat în farfurie, am găsit chiar și un cartof (mare bucurie!), am scăpat polonicul pe gresie – dar măcar nu era plin. Am șters repede urmele de zeamă cu un șervețel (nu aveam timp să aduc mopul) și am pus mâncarea la încălzit.
Au trecut: 5 minute

Apoi am pus mâncarea pe o tavă, am scos câteva felii de pâine neagră și am dus prânzul în dormitor. Pe noptieră.
A mai trecut: 1 minut

Am dat o fugă în living, după laptop. Acolo mi-am amintit că era în bucătărie. L-am luat din bucătărie şi l-am transportat în dormitor. Mi-am scos două perne mai pufoase şi le-am rezemat de spătarul patului. M-am aşezat, mi-am întins picioarele şi am respirat adânc, timp în care mi-am dat seama că ar trebui să aduc şi perna de la laptop (ca nu cumva să se încingă salteaua). Am căutat perna, dar n-am găsit-o. Aşa că am renunţat.
Au trecut alte: 7 minute

Când, în sfârşit, am dus lingura la gură am constatat că nu mai era nevoie să suflu. Zeama era rece. Am dus-o de urgenţă în bucătărie şi am lăsat-o 4 minute în cuptorul cu microunde ca să nu se răcească aşa repede. La un moment dat m-am întrebat dacă nu cumva e prea mult, dar nu vroiam să risc.
Au trecut încă: 5 minute

Ajunsă în pat, primul lucru pe care trebuia să-l fac ca să fiu cât mai eficientă era să dau un search pe YouTube cu trailerele filmelor din 2012 si sa le deschid în ferestre diferite, ca să mănânc în tihnă – apăsând doar pe Play când era nevoie. Zis şi făcut. Am început cu Snow White and the Huntsman, deşi îl mai văzusem eu, dar mi-am zis ca măcar de data asta să ştiu la ce să mă aştept. Şi fix pe la minutul 1:20, când Charlize Theron sparge oglinda cu strigătul ei diabolic, am scăpat cartoful pe cuvertura de pe pat.
Au mai trecut: 4 minute

Cred că e de prisos să vă povestesc în detaliu cum am spălat petele de cartof şi urmele de zeamă de pe cuvertură, dar trebuie să vă spun că mi-a luat nici mai mult, nici mai puţin de jumătate de oră. Aici intră şi uscatul cu foenul. Da, folosesc din când în când foenul ca să usuc vreo bluză pe care vreau s-o îmbrac, dar nu e suficient de uscată.
Aşa au trecut alte: 30 de minute

Mai mult obosită decât relaxată, după ce am scos foenul din priză, mi-am luat jucăriile din dormitor: farfuria cu zeamă, pâinea neagră, lingura şi tava, şi le-am dus în bucătărie. Această cameră e special gândită pentru a face mâncare şi a o mânca. Mi-am încălzit iar zeama (alte 2 minute) şi pe urmă am mâncat în tihnă, cu zgomotul produs de frigider pe fundal, vreme de 11 minute – atât cât îţi ia să mănânci un bol cu zeamă făcută de mama.

Concluzia? Când vrei să mănânci repede, mănâncă şi atât. Încearcă să nu tricotezi, să nu dai cu aspiratorul şi să nu sădeşti flori pe balcon.

De pe pârtie în bucătărie

6 Mar

Nu sunt o persoană tocmai religioasă. Nu merg în fiecare duminică la biserică, nu țin post miercuri și vineri (decât rareori) și nu știu care sunt regulile din lăcașurile sfinte. Pe unde să trec ca să nu-i tai calea preotului, câte lumânări să aprind la vii și câte la morți, cum să mă spovedesc cât mai natural – fără să pară că recit din cele zece porunci.
Dar, cu toate astea, cred în Dumnezeu și am momente când îl simt foarte aproape. Ultima dată am vorbit deschis (pentru că știu că mă aude) duminica asta, când urcam pe teleschi. Mi-e frică de nu mai știu de mine când mă las în voia cablului care mă trage până în vârful pârtiei. Tot timpul îmi trec prin minte scenarii dintre cele mai teribile. Că mă împiedic și cad peste celelalte 10 persoane din spatele meu, că îmi rup mâna (piciorul, capul, etc), că se rupe cablul – lucru care i s-a și întâmplat unui tip din fața mea. Și când frica e atât de mare (și credeți-mă că este) nu mă pot gândi decât la Domnul.

Iar discuţiile noastre sunt extraordinare. Mă rog, eu vorbesc, El mă ascultă. În acele momente am tot felul de deşteptări: brusc îmi dau seama ce vreau să fac în viaţă, cât de mult iubesc oamenii, şi (asta mi s-a întâmplat data trecută) că trebuie să ţin tot postul Paştelui. Problema a apărut când am atins pământul de la baza pârtiei cu picioarele. Mai exact, când am deschis frigiderul şi mi-am dat seama că mare lucru nu am ce să mănânc. Ştiu că sar de pe pârtie direct în bucătărie, ştiu că postul înseamnă să te abţii de la mese bogate, să nu bârfeşti, să-ţi cureţi sufletul şi să te rogi mai mult, dar pentru o începătoare ca mine postul începe cu ceea ce-mi oferă frigiderul. Doar după ce-mi liniştesc stomacul pot să gândesc limpede – ca şi cum aş fi în vârful muntelui, legată de cablul de la teleschi.

Deocamdată, sunt bine. M-am aprovizionat cu tocană de legume, fasole la borcan, pateuri vegetale, pufuleţi, seminţe si alte bunătăţi. Iar într-o bună zi cine ştie, poate încerc dieta de post, un concept creat de cei de la www.diettogo.ro. Trei mese principale + o gustare = 52 lei. Se poate comanda un pachet pentru 5 zile, 7 zile sau 14 zile, iar pentru cei care vor să testeze mai întâi calitatea mâncării livrate de Diet to go, există posibiltiatea de a comanda Testerul ce constă dintr-o mâncare de ciuperci cu broccoli şi măsline (preţ: 25 lei). Iată un exemplu de meniu zilnic:

Mic dejun: Salatã “Fresh Start” de fructe
Prânz: Legume la tigaie ȋn stil Asiatic
Gustare ora 4: Iaurt “Gustare” de post din soia
Cinã: Salatã ţãrãneascã

Sună bine, nu?

Borş cu varză şi sfeclă roşie

19 Jun
 Am făcut pentru prima oară borş cu varză şi sfeclă roşie (bineînţeles, după reţeta mamei). Unii îi zic borş rusesc. Nu mă întrebaţi de ce e borş şi nu supă sau ciorbă, cert e că-i roşu. Şi bun, aş adăuga. 🙂 
  
 Aşadar, se pune carnea de vită la fiert. Se îndepărtează spuma. Când carnea e aproape gata se pun boabe de piper negru, puţină sare, câteva frunze de dafin. 
  
 În timp ce fierbe carnea se taie o ceapă şi se căleşte într-o tigaie în puţin ulei. Apoi se adaugă 1-2 morcovi daţi prin răzătoare, 1 sfeclă roşie mare dată prin răzătoare şi opţional 1-2 rădăcini de ţelină date prin răzătoare + 1 -2 linguri de pastă de tomate. Se condimentează cu puţină sare şi piper negru măcinat. Se lasă pe foc 5-6 minute şi apoi se adaugă varză (cam 1/2) tăiată mărunt (cam cum se pune în salată). După 5-6 minute se opreşte aragazul. 
  
 Când carnea e aproape gata se pun cartofii (5-6 cartofi tăiaţi). Când sunt aproape gata se pune varză. Peste câteva minute se adaugă borş (după gust – eu am pus mai mult că-mi place tot ce-i acru :)) şi cu ocazia asta am înţeles de ce reţeta se numeşte borş… La final se adaugă pătrunjel şi/sau mărar tăiat mărunt. 
  
 Şi gataaa!!! Poftă mare! 🙂