Spune-ţi o dorinţă şi elibereaz-o!

Cum mai e în sesiune

Zilele astea nu am timp să intru pe blog, să scriu, să-l resuscitez, să-i trag din nou una după ceafă şi apoi să-l sărut suav ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Şi totuşi, tentaţia este mare. Mai ales că acum scriu despre orice: IPL, tir cu arcul, coafuri moderne, teatru şi film, sex, sfârşitul lumii, numai nu despre mine. Iar blogul îl vreau şi un pic personal pentru că am cam început să uit ce-am făcut de-a lungul timpului.

De exemplu, în urmă cu câteva zile Cristina, verişoara mea, m-a întrebat dacă îmi amintesc cum am fost noi două la Burger King când eram în State şi ne-am oripilat la cât de proastă era mâncarea. Hmmmm. Nu ţin minte.

Problema mea, în zilele astea, e că lucrez la vreo trei chestii deodată şi mă simt fix ca-n sesiune. Am o listă interminabilă cu lucruri de bifat şi încerc să termin măcar ceva în fiecare zi. Sesiunea mea se termină teoretic la sfârşitul lui aprilie, iar practic – prevăd eu – undeva pe 5 mai. Dar dacă o termin, vine vacanţa! Recompensa adică. Iar în vacanţa asta vreau să învăţ un pic de spaniolă (Barcelona, qué tal?) şi vreau să fac ceva hand made. Să meşteresc ceva cu mânuţele mele iscusite. Hehe!

My Valentine, Paul McCartney

Două vedete de la Hollywood intră în pielea personajelor ce completează perfect vibraţiile emise de o voce celebră, care a intrat demult în istoria muzicii.

Balconul înflorit – episodul 1

Am în faţă nişte seminţe de Frumoasa zilei (Convolvulus tricolor) şi câteva de Zorele (Ipomea purpurea). Am nişte pământ, am ghivece, am mănuşi pentru grădinărit, am vreme răcoroasă. Am timp să mă ocup cu plantarea seminţelor şi am timp să le aştept să crească. De mâine încolo voi avea şi soare.

Planul este următorul: azi, 6 martie aprilie, pun “semănătura în răsadniţă” (aşa scrie pe ambalaj, cealaltă variantă era să pun semănătura în câmp), prin iunie aştept să răsară ceva, orice. Apoi, dacă se confirmă spusele de pe ambalaj, în câteva luni voi avea pe balcon o oază de verdeaţă, nu alta. Pe scurt: plante căţărâtoare spontane (?), volubile, viguroase, cu creştere rapidă, care în anumite cazuri pot să ajungă până la 3 metri (s-o văd şi pe asta!).

Promit să ilustrez următorul episod cu poze.

1 oră și 5 minute

Chiar dacă stau acasă aproape 24/24, m-am gândit eu că-i important să am un program fix. Adică să mă trezesc la 8 (de fapt alarma o opresc de tot pe la 8:30, dar îi bun și așa), să mănânc dimineața, să mănânc la amiază, să mănânc seara, să fac sport. De jogging m-am reapucat duminică seara, când am testat și pantalonii cumpărați acum 2 săptămâni, și am rezistat să alerg în jurul blocului doar 14 minute și jumătate. Altădată făceam performanță la acest capitol, dar să fim indulgenți căci abia am ieșit din iarnă.

Numai că una e să ai un program și alta e să te ții de el (și să faci și alte chestii pe lângă). Așa că ieri, după ce am scris câteva ore bune la un articol pentru Men’s Health, m-am gândit 1. să nu sar peste prânz și 2. să fiu un fel de Napoleon, şi anume: să mănânc și să mă relaxez în acelaşi timp. Eu reuşesc să fac asta doar dacă mă uit la trailere pe YouTube, din pat, în timp ce înghit mecanic mâncare.

M-am gândit că tot scenariul ăsta ar trebui să dureze sub 20 de minute. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. În bucătărie totul a decurs fără incidente majore: am luat polonicul, am amestecat un pic zeama făcută de mama, am turnat în farfurie, am găsit chiar și un cartof (mare bucurie!), am scăpat polonicul pe gresie – dar măcar nu era plin. Am șters repede urmele de zeamă cu un șervețel (nu aveam timp să aduc mopul) și am pus mâncarea la încălzit.
Au trecut: 5 minute

Apoi am pus mâncarea pe o tavă, am scos câteva felii de pâine neagră și am dus prânzul în dormitor. Pe noptieră.
A mai trecut: 1 minut

Am dat o fugă în living, după laptop. Acolo mi-am amintit că era în bucătărie. L-am luat din bucătărie şi l-am transportat în dormitor. Mi-am scos două perne mai pufoase şi le-am rezemat de spătarul patului. M-am aşezat, mi-am întins picioarele şi am respirat adânc, timp în care mi-am dat seama că ar trebui să aduc şi perna de la laptop (ca nu cumva să se încingă salteaua). Am căutat perna, dar n-am găsit-o. Aşa că am renunţat.
Au trecut alte: 7 minute

Când, în sfârşit, am dus lingura la gură am constatat că nu mai era nevoie să suflu. Zeama era rece. Am dus-o de urgenţă în bucătărie şi am lăsat-o 4 minute în cuptorul cu microunde ca să nu se răcească aşa repede. La un moment dat m-am întrebat dacă nu cumva e prea mult, dar nu vroiam să risc.
Au trecut încă: 5 minute

Ajunsă în pat, primul lucru pe care trebuia să-l fac ca să fiu cât mai eficientă era să dau un search pe YouTube cu trailerele filmelor din 2012 si sa le deschid în ferestre diferite, ca să mănânc în tihnă – apăsând doar pe Play când era nevoie. Zis şi făcut. Am început cu Snow White and the Huntsman, deşi îl mai văzusem eu, dar mi-am zis ca măcar de data asta să ştiu la ce să mă aştept. Şi fix pe la minutul 1:20, când Charlize Theron sparge oglinda cu strigătul ei diabolic, am scăpat cartoful pe cuvertura de pe pat.
Au mai trecut: 4 minute

Cred că e de prisos să vă povestesc în detaliu cum am spălat petele de cartof şi urmele de zeamă de pe cuvertură, dar trebuie să vă spun că mi-a luat nici mai mult, nici mai puţin de jumătate de oră. Aici intră şi uscatul cu foenul. Da, folosesc din când în când foenul ca să usuc vreo bluză pe care vreau s-o îmbrac, dar nu e suficient de uscată.
Aşa au trecut alte: 30 de minute

Mai mult obosită decât relaxată, după ce am scos foenul din priză, mi-am luat jucăriile din dormitor: farfuria cu zeamă, pâinea neagră, lingura şi tava, şi le-am dus în bucătărie. Această cameră e special gândită pentru a face mâncare şi a o mânca. Mi-am încălzit iar zeama (alte 2 minute) şi pe urmă am mâncat în tihnă, cu zgomotul produs de frigider pe fundal, vreme de 11 minute – atât cât îţi ia să mănânci un bol cu zeamă făcută de mama.

Concluzia? Când vrei să mănânci repede, mănâncă şi atât. Încearcă să nu tricotezi, să nu dai cu aspiratorul şi să nu sădeşti flori pe balcon.

Dare to live your life

Sursa: www.piccsy.com