Archive | June, 2011

Moldova mea „înapoiată“

27 Jun

Aseară un amic mi-a zis verde în faţă că Moldova – ţara în care m-am născut – ar fi un stat înapoiat. După ce am digerat fiecare silabă aruncată cu atâta nonşalanţă am amuţit pentru câteva minute bune, dar am refuzat să înghit o aberaţie de asemenea proporţii.

Am tăcut ca să-mi adun arsenalul de contraargumente. Şi dacă altădată aveam un set de remarci gata pregătite pentru a detrona până şi cele mai ridicole mituri despre ţara care a avut un cuvânt important de spus în formarea personalităţii mele, ieri am rămas mută.

Desigur, de-a lungul timpului am fost împroşcată cu vorbe mai grele referitoare la originea mea, însă ceea ce continuă să mă uimească este modul superficial de gândire pe care îl au unii. Pe scurt, dacă Xulescu a auzit dintr-a şaptea gură că în Moldova pe reclama magazinelor care funcţionează non-stop scrie răspicat MAGAZIN VEŞNIC, atunci aceasta este realitatea. Xulescu nu poate fi convins de contrariul întrucât el crede cu tărie că stereotipul reflectă adevărul şi că motivul pentru care îndrăznesc să neg astfel de aberaţii este că, nu-i aşa, sunt „înapoiată“ şi prin urmare, susţin cu înverşunare un lucru neadevărat.
Concluzia lui Xulescu: Moldova e o ţară „înapoiată“ doldora de cetăţeni care obişnuiesc să nege adevărul.

Ca să nu lungesc vorba, am câştigat detaşat meciul de ieri după ce i-am demonstrat amicului meu că, cel puţin într-un domeniu, Moldova dă clasă multor state europene. Astăzi, Fructul S.R.L., va primi la Frankfurt the International Arch of Europe Award in Gold category. Nu am tradus ca să nu se piardă din importanţa şi semnificaţia acestui premiu prestigios.

Am pus şi o captură cu textul din scrisoarea oficială pe care a primit-o de la Business Initiative Directions, Ion Mereacre – tatăl meu şi directorul Fructul S.R.L. – şi strig în gura mare pentru toate perechile de urechi veştejite de stereotipuri că sunt fanul nr.1 al ţării în care m-am născut şi am încredere în potenţialul oamenilor din Moldova.  Şi cel mai mult mă mândresc că sunt fiica tatălui meu, pe care îl admir şi îl iubesc enorm! 🙂

Advertisements

Şampon uscat, păr (destul de) curat!

23 Jun

Acum ceva timp am citit un articol despre produse de beauty fără de care femeile ar simţi că viaţa lor este incompletă. Mi-a atras atenţia şamponul uscat – produsul-minune la care apelează tot mai multe englezoaice (din cauza umidităţii crescute a aerului, părul lor se îngraşă destul de repede).

Cum şi părul meu are tendinţe de îngrăşare, am dat buzna într-o farmacie să cumpăr chiar şamponul recomandat în articol. Numai că fiind de la Klorane (sau te miri din ce alt motiv) m-a costat o mică avere. Noroc că efectul a întrecut măsura aşteptărilor. Păcat că am folosit produsul de prea puţine ori. Pe scurt, la a cincea tentativă de pulverizare, am constatat că trebuie să mai fac un drum la farmacie. Lucru deloc îmbucurător.

Recent am aflat că şi cei de la Oriflame au un produs similar: şamponul uscat HairX (26 lei pentru un flacon de 150 ml). După cum vă daţi bine seama, preţul mi-a gâdilat portofelul şi aproape că eram gata să-mi fac provizii pentru tot anul. Am decis totuşi că ar fi bine să-l încerc înainte să fac o astfel de investiţie. Aşa că în această dimineaţă, ta daaa! l-am testat. Concluziile micului studiu 😛 aflat încă în desfăşurare (sunt curioasă cât mă ţine HairX-ul) le găsiţi mai jos.

  1. Mi-a luat ceva timp să aplic produsul corespunzător (mai pe româneşte: greu de pulverizat).
  2. Are un miros ceva mai pătrunzător decât şamponul de la Klorane, iar mie îmi place să pot respira în voie – chiar şi în timpul unei proceduri de genul acesta.
  3. Este mai puţin eficient decât şamponul celor de la Klorane.

Verdict:
5* pentru Klorane, categoria calitate
3* pentru HairX (deşi preţul este foarte foarte foarte atrăgător)

Borş cu varză şi sfeclă roşie

19 Jun
 Am făcut pentru prima oară borş cu varză şi sfeclă roşie (bineînţeles, după reţeta mamei). Unii îi zic borş rusesc. Nu mă întrebaţi de ce e borş şi nu supă sau ciorbă, cert e că-i roşu. Şi bun, aş adăuga. 🙂 
  
 Aşadar, se pune carnea de vită la fiert. Se îndepărtează spuma. Când carnea e aproape gata se pun boabe de piper negru, puţină sare, câteva frunze de dafin. 
  
 În timp ce fierbe carnea se taie o ceapă şi se căleşte într-o tigaie în puţin ulei. Apoi se adaugă 1-2 morcovi daţi prin răzătoare, 1 sfeclă roşie mare dată prin răzătoare şi opţional 1-2 rădăcini de ţelină date prin răzătoare + 1 -2 linguri de pastă de tomate. Se condimentează cu puţină sare şi piper negru măcinat. Se lasă pe foc 5-6 minute şi apoi se adaugă varză (cam 1/2) tăiată mărunt (cam cum se pune în salată). După 5-6 minute se opreşte aragazul. 
  
 Când carnea e aproape gata se pun cartofii (5-6 cartofi tăiaţi). Când sunt aproape gata se pune varză. Peste câteva minute se adaugă borş (după gust – eu am pus mai mult că-mi place tot ce-i acru :)) şi cu ocazia asta am înţeles de ce reţeta se numeşte borş… La final se adaugă pătrunjel şi/sau mărar tăiat mărunt. 
  
 Şi gataaa!!! Poftă mare! 🙂

Weekendul trecut am fost pentru prima oară în Vamă

15 Jun

Voi lăsa la o parte nemulţumirile legate de acest loc – în general, acestea se rezumă la faptul că s-au construit prea multe vile pe acolo şi majoritatea la o calitate îndoielnică, iar preţurile sunt destul de piperate pentru condiţiile oferite (în această categorie intră şi terasele unde se poate mânca). Mi-au plăcut în schimb cluburile cu „ieşire“ la plajă (chiar dacă tinerii se uşurau în voie direct în mare), muzica (mai ales când au dansat alţii 🙂 în ploaie pe Singing in the rain), atmosfera tinerească. Mi-a plăcut că eram o tânără printre tineri care îşi trăiau pur şi simplu viaţa, respirau în voie şi îşi cheltuiau ultimii bani pe mâncare şi băutură prea scumpe. Iar ultimii 3 lei cu care mi-au cumpărat un suberek înainte să plec spre casă au fost, fără îndoială, banii pe care i-am învestit cel mai bine în ultimele luni.