1 oră și 5 minute

4 Apr

Chiar dacă stau acasă aproape 24/24, m-am gândit eu că-i important să am un program fix. Adică să mă trezesc la 8 (de fapt alarma o opresc de tot pe la 8:30, dar îi bun și așa), să mănânc dimineața, să mănânc la amiază, să mănânc seara, să fac sport. De jogging m-am reapucat duminică seara, când am testat și pantalonii cumpărați acum 2 săptămâni, și am rezistat să alerg în jurul blocului doar 14 minute și jumătate. Altădată făceam performanță la acest capitol, dar să fim indulgenți căci abia am ieșit din iarnă.

Numai că una e să ai un program și alta e să te ții de el (și să faci și alte chestii pe lângă). Așa că ieri, după ce am scris câteva ore bune la un articol pentru Men’s Health, m-am gândit 1. să nu sar peste prânz și 2. să fiu un fel de Napoleon, şi anume: să mănânc și să mă relaxez în acelaşi timp. Eu reuşesc să fac asta doar dacă mă uit la trailere pe YouTube, din pat, în timp ce înghit mecanic mâncare.

M-am gândit că tot scenariul ăsta ar trebui să dureze sub 20 de minute. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. În bucătărie totul a decurs fără incidente majore: am luat polonicul, am amestecat un pic zeama făcută de mama, am turnat în farfurie, am găsit chiar și un cartof (mare bucurie!), am scăpat polonicul pe gresie – dar măcar nu era plin. Am șters repede urmele de zeamă cu un șervețel (nu aveam timp să aduc mopul) și am pus mâncarea la încălzit.
Au trecut: 5 minute

Apoi am pus mâncarea pe o tavă, am scos câteva felii de pâine neagră și am dus prânzul în dormitor. Pe noptieră.
A mai trecut: 1 minut

Am dat o fugă în living, după laptop. Acolo mi-am amintit că era în bucătărie. L-am luat din bucătărie şi l-am transportat în dormitor. Mi-am scos două perne mai pufoase şi le-am rezemat de spătarul patului. M-am aşezat, mi-am întins picioarele şi am respirat adânc, timp în care mi-am dat seama că ar trebui să aduc şi perna de la laptop (ca nu cumva să se încingă salteaua). Am căutat perna, dar n-am găsit-o. Aşa că am renunţat.
Au trecut alte: 7 minute

Când, în sfârşit, am dus lingura la gură am constatat că nu mai era nevoie să suflu. Zeama era rece. Am dus-o de urgenţă în bucătărie şi am lăsat-o 4 minute în cuptorul cu microunde ca să nu se răcească aşa repede. La un moment dat m-am întrebat dacă nu cumva e prea mult, dar nu vroiam să risc.
Au trecut încă: 5 minute

Ajunsă în pat, primul lucru pe care trebuia să-l fac ca să fiu cât mai eficientă era să dau un search pe YouTube cu trailerele filmelor din 2012 si sa le deschid în ferestre diferite, ca să mănânc în tihnă – apăsând doar pe Play când era nevoie. Zis şi făcut. Am început cu Snow White and the Huntsman, deşi îl mai văzusem eu, dar mi-am zis ca măcar de data asta să ştiu la ce să mă aştept. Şi fix pe la minutul 1:20, când Charlize Theron sparge oglinda cu strigătul ei diabolic, am scăpat cartoful pe cuvertura de pe pat.
Au mai trecut: 4 minute

Cred că e de prisos să vă povestesc în detaliu cum am spălat petele de cartof şi urmele de zeamă de pe cuvertură, dar trebuie să vă spun că mi-a luat nici mai mult, nici mai puţin de jumătate de oră. Aici intră şi uscatul cu foenul. Da, folosesc din când în când foenul ca să usuc vreo bluză pe care vreau s-o îmbrac, dar nu e suficient de uscată.
Aşa au trecut alte: 30 de minute

Mai mult obosită decât relaxată, după ce am scos foenul din priză, mi-am luat jucăriile din dormitor: farfuria cu zeamă, pâinea neagră, lingura şi tava, şi le-am dus în bucătărie. Această cameră e special gândită pentru a face mâncare şi a o mânca. Mi-am încălzit iar zeama (alte 2 minute) şi pe urmă am mâncat în tihnă, cu zgomotul produs de frigider pe fundal, vreme de 11 minute – atât cât îţi ia să mănânci un bol cu zeamă făcută de mama.

Concluzia? Când vrei să mănânci repede, mănâncă şi atât. Încearcă să nu tricotezi, să nu dai cu aspiratorul şi să nu sădeşti flori pe balcon.

8 Responses to “1 oră și 5 minute”

  1. anonim April 4, 2012 at 7:30 pm #

    hahaha🙂 mi-e foarte cunoscut scenariul. Eu am ajuns la concluzia ca cel mai comod e sa tii laptopul in bucatarie :))

    • bau2miau April 4, 2012 at 9:13 pm #

      În 80% din cazuri acolo stă şi al meu şi se încadrează bine de tot în peisajul culinar.🙂 Mersi pentru comentariu!

  2. maroniul April 4, 2012 at 7:50 pm #

    foarte amuzanta povestirea ta, m-a binedispus🙂
    e bine ca putem face haz de necaz

    • bau2miau April 4, 2012 at 9:13 pm #

      Mă bucur că ţi-a plăcut🙂 Pup

  3. mincos April 4, 2012 at 8:57 pm #

    mai ai multe de invatat, little acri. se vede ca abia ai intrat in viata. dar sa stii ca nu e rusine sa ceri ajutor de la astia mai experimentati. e aici o anumita ergonomie a mancatului la laptop pe care o dobandesti prin experienta😉 nu tre sa te dai batuta. altii au ani de exercitii…

    • bau2miau April 4, 2012 at 9:14 pm #

      Şi nu vrei să ne dezvălui vreun truc?🙂 Dar să fie testat de tine.

  4. Rodica April 5, 2012 at 5:57 am #

    haha… destul de cunoscuta situatia:) mai ales ca in peisaj e si zeama facuta de mamica:)

    • bau2miau April 5, 2012 at 6:17 am #

      Da, cred că de fapt m-am emoţionat ştiind că urmează să mănânc zeama. :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: