Tag Archives: mama

Iarna din copilărie

29 Jan

Tata Îți mai aduci aminte cum ieșeam iarna și ne plimbam cu sania ore întregi încât, când ne întorceam în casă avem cu toții mâinile de gheață, iar nasurile vinete de frig? Drept că atunci nu aveam calculator…

Irina Daaaaa, era una dintre activitățile preferate din tot anul! În ciuda nasurilor și a degetelor înghetate. Îmi amintesc și de iazul pe care ne dădeam de-a „lușuiul” , și de dealurile dinspre pădurea de porumbrele (erau 3, ca pe pârtii, cu diferite grade de dificultate).

Mai vreau ierni în care să-mi înghețe nasul, să mă bat cu zăpadă și să beau ceaiuri fierbinți. Mai vreau multe ierni alături de Tata și Mama, și mai vreau să redevin copilul care se bucură de fulgi și de frig.

Acasă

Colțunași – rețeta Mamei

3 Jan

De când mi-s femeie măritată am început să gătesc mai des. Nu mai mult, nu mai bine, doar mai des. 🙂 Iar țelul meu este ca într-o bună zi să gătesc la fel de bine ca Mama. Să nu simt că mâncarea n-are suficientă sare, piper, aluatul e cam nefăcut, sau Doamne ferește! nimic din ce pun în gură n-are gust. Deocamdată testez, dar prevăd un viitor plin de reușite gastronomice. Colțunașii se numără printre preferații mei, iar rețeta e furată 100% de la Mama (prin smartphone, dacă ajută cu ceva). Pentru vreo… 6-8 porții (în funcție de cât de flămânzi sunt mesenii) avem nevoie de:

Aluat: 2 ouă + sare + 500 g făină + 1 pahar cu apă 

și

umplutură (colțunașii se pot umple cu brânză, varză, cartofi, vișine, etc)

PREPARARE: Într-un bol mare se toarnă făina, se sparg ouăle, se presară puțină sare peste ele (fără să exagerăm) și apoi se toarnă apa. Se frământă un aluat omogen, nelipicios. Dacă se lipește de degete, mai adăugăm puțină făină. Când aluatul este aproape gata, întindem niște făină pe un tocător mare, din lemn. Eu am unul de la Lidl, dar se găsește și la Ikea, și prin toate supermarketurile.

Se întinde puțină făină

În continuare tăiem aluatul în 6 și frământăm separat fiecare bucată. Trebuie să iasă niște bile de genul ăsta:

 Bile din aluat

Acoperim bilele cu un prosop curat și le lăsam vreo 10-15 minute să “se odihnească”, vorba mamei. 😀 Apoi, întindem fiecare bilă și obținem câte o foaie cu grosimea de câțiva milimetri (nu foarte subțire, ca să nu se rupă aluatul când îl umplem). Tăiem foile în patrulatere cu laturile aproximativ egale și punem în centrul fiecăruia puțină umplutură – în cazul ăsta, brânză.

Colțunași... making of

Umplutura am făcut-o din brânză proaspătă de vaci + 2-3 ouă (2 dacă ouăle sunt mari și 3 dacă-s mai mici) + puțină sare.

Umplutură din brânză proaspătă de vaci

Unim laturile patrulaterelor și așezăm colțunașii pe un platou presărat cu făină din abundență, ca-n următoarele imagini (dacă o fotografie face cât 1000 de cuvinte, imaginați-vă cât fac trei):

Lipim laturile

Lipim și colțurile colțunașilor... cum sună asta :)

sunt (aproape) gata!Umătorul pas presupune fierberea apei. Când dă în clocot, presărăm puțină sare și adăugăm colțunașii. Nu pe toți deodată, ci preferabil în mai multe ture – altfel ne putem trezi că, pe lângă vasele adunate în procesul gătirii, avem de curățat și aragazul :). Când sunt pe punctul de a da în foc (se face spumă și colțunașii se ridică la suprafață) turnăm puțină apă rece. Așteptăm să mai dea în foc o dată, îi gustăm și dacă sunt gata – îi trecem prin strecurătoare.

Mai e puțin :)

După ce am aruncat apa în care am fiert colțunașii, îi punem înapoi în cratiță și aruncăm cu încredere câteva cuburi de unt. La noi în familie colțunașii se servesc cu smântână. Din păcate, mi-am amintit abia pe la sfârșit că trebuie să imortalizez produsul final, așa că am făcut o fotografie cu ultimii supraviețuitori (dovadă că într-adevăr colțunașii Mamei sunt pur și simplu delicioși!).

Poftă bună! (din ce a rămas)

De ce mă bucur că sunt femeie

7 Mar

Îmi place că pot să plâng oricând și să mă simt formidabil după. Că sunt înnebunită după pisici, filme siropoase și ciocolată. Că pot să merg ca și cum aș valsa și să alerg ca și cum aș zbura. Că am părul blond ca mierea și moale ca satinul – numai bun de copleșit cu săruturi. Că port tenişi cu grație și naturalețe, ca și cum încălțămintea ar fi parte din corpul meu. Că sunt soră, fiică, iubită. Femeie.

Dar cel mai mult îmi place că într-o bună zi, femeie fiind, voi putea să nasc un copil. Sau poate mai mulţi – că am gene bune. Sau, dacă nu voi putea să nasc (din cine ştie ce motive absurde), voi înfia un copil şi-l voi iubi ca şi cum ar fi sânge din sângele meu. Ştiu că, fiind o femeie bună, am resursele afective necesare ca să împart bucuria de a trăi cu oameni apropiaţi şi străini deopotrivă.

La Mulţi Ani tuturor Mamelor! Foste, actuale şi viitoare.

Borş cu varză şi sfeclă roşie

19 Jun
 Am făcut pentru prima oară borş cu varză şi sfeclă roşie (bineînţeles, după reţeta mamei). Unii îi zic borş rusesc. Nu mă întrebaţi de ce e borş şi nu supă sau ciorbă, cert e că-i roşu. Şi bun, aş adăuga. 🙂 
  
 Aşadar, se pune carnea de vită la fiert. Se îndepărtează spuma. Când carnea e aproape gata se pun boabe de piper negru, puţină sare, câteva frunze de dafin. 
  
 În timp ce fierbe carnea se taie o ceapă şi se căleşte într-o tigaie în puţin ulei. Apoi se adaugă 1-2 morcovi daţi prin răzătoare, 1 sfeclă roşie mare dată prin răzătoare şi opţional 1-2 rădăcini de ţelină date prin răzătoare + 1 -2 linguri de pastă de tomate. Se condimentează cu puţină sare şi piper negru măcinat. Se lasă pe foc 5-6 minute şi apoi se adaugă varză (cam 1/2) tăiată mărunt (cam cum se pune în salată). După 5-6 minute se opreşte aragazul. 
  
 Când carnea e aproape gata se pun cartofii (5-6 cartofi tăiaţi). Când sunt aproape gata se pune varză. Peste câteva minute se adaugă borş (după gust – eu am pus mai mult că-mi place tot ce-i acru :)) şi cu ocazia asta am înţeles de ce reţeta se numeşte borş… La final se adaugă pătrunjel şi/sau mărar tăiat mărunt. 
  
 Şi gataaa!!! Poftă mare! 🙂