Insula cu plaje pentru fiecare (2)

21 Nov

În Thassos m-aș întoarce chair mâine dacă ar fi cu putință. Mă rog, posibilul depinde de fiecare dintre noi, nu-i neapărat o condiție. Așa că m-aș întoarce imediat. Numai faptul că am văzut insula în septembrie și abia acum am reușit să-mi așez gândurile pe blog demonstrează că am multe de spus.

La capitolul cazare zic eu că am tras lozul câștigător. După câteva zile de căutări pe net am decis să ne stabilim în Skala Panagia – pe o plajă certificată blue flag – Golden Beach, situată aproape de Limenas (unde ne-a lăsat feribotul), într-o localitate cu suficient asfalt pentru 2 biciclete, într-o vilă cu vedere la mare și la munte.

Skala Panagia se află în partea estică a insulei. Plaja de pe partea vestică e străbătută în special de câmpie, însă marele plus îl reprezintă posibilitatea de a savura un cocktail (ori o bere Mythos), de ce nu, la apus.

Fix după ce dădusem avansul pentru cazare o prietenă m-a avertizat că Panagia e plină de români. Ca și cum asta era ceva rău. Când merg în vacanță în altă țară nu am pretenția să fiu singura româncă de acolo. Mai ales dacă-i vorba de spațiul UE. Una peste alta, în Panagia am întâlnit și români, și bulgari, și moldoveni, și nemți, și francezi, și chiar pe Paula Seling care-și plimba câinele prin stațiune.🙂

În Thassos mi-a plăcut că majoritatea vilelor arătau altfel – acolo oamenii nu se întrec în plagiat arhitectural. Te uiți la o casă și vezi că-i diferită, că vrea să se contopească în peisaj, că spune o poveste. Evident, erau și elemente perturbatoare vizual, dar puține la număr.

Mâncarea e un alt capitol care merită toată atenția turistului din mine. Prima oară când am vizitat Grecia, într-un press trip la o bancă de celule stem din Atena, m-am îndrăgostit de o banală salată grecească și un sos tzatziki. Din păcate, la momentul respectiv nu am avut inspirația să-mi notez toate gustările de pe masă, sau măcar numele restaurantului și dacă aș reveni în Atena mi-ar fi imposibil să dau de acel loc. Țin minte fețele de masă albe, îmi amintesc de o terasă, știu că era în portul Pireu – și cam atât.

Ei bine, în Panagia (unde am luat masa cel mai des) m-am îndrăgostit numai într-o seară. Şi pentru că n-am învăţat până la capăt din greşeala comisă la Atena, nu mi-am notat nici de această dată numele restaurantului. Dar am un reper ceva mai exact: restaurantul este situat vizavi de campingul Golden Beach şi e mai tot timpul plin cu turişti. Și am încrederea că-l voi recunoaște chiar de-o fi să revin peste 10 ani. Noi am ajuns acolo pe principiul: unde-s mulți oameni sigur este mâncare bună. Și n-am regretat. Pe lângă mâncarea bună am avut și sentimentul că suntem… în vizită. Ca multe alte taverne din Thassos, afacerea este una de familie. Tatăl îţi cere comanda, mama aduce mâncarea, fiul debarasează. La final, am avut surpriza să primim din partea casei un platou cu patru prăjituri mari și bune de ți se topeau în gură.

De fapt e un lucru comun pentru greci să-și trateze clienții cu un Ouzo, un desert sau o apă plată gratis. Cum ar fi să adopte și românii obiceiuri similare de fidelizare a clienților? Unii patroni fac schimbări în acest sens. De 8 martie de exemplu, când am mers din nou cu prietenele la Manuc Cafe am primit câte un mărțișor de la un chelner foarte simpatic care ne număra din jumătate în jumătate de oră să se asigure că nu a mai apărut vreo doamnă ce suspina după puțină atenție. Tot atunci am dat și cel mai mare bacșiș E V E R, pentru briza de energie pozitivă și pentru două fire de ață primite în dar.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: