Îți mai amintești de bunica?

13 Nov

Sau de bunicul? Acea pereche de oameni care la nașterea ta te-au strâns tare la piept și au văzut în tine viitorul, viața. Aceiași care ți-au cântat cântece de leagăn, te-au ținut în brațe, te-au crescut, s-au bucurat că le porți numele. Bunici care acum trăiesc cu gândul că vei veni să-i vezi, dar nu în grabă.

Îți mai amintești cum bunica alerga prin grădină ca să-ți aducă legume proaspete, urca pe scara veche de când lumea și-ți culegea cele mai bune cireșe – tocmai din vârful copacului, cocea pâine și tricota șosete chiar dacă nu vedea prea bine? Îți mai amintești cum bunicul te lua pe câmp ca să-ți arate pământul lucrat cu atâta trudă? Sau cum i se lumina fața când intrai pe poartă?

Eu una îmi amintesc de ochii lor blânzi în care vedeam trecutul, prezentul și viitorul deopotrivă. Războiul, deportarea, foamea, viața copiilor, moartea copiilor, bolile, bucuria, lacrimile, munca.

Îmi amintesc când am văzut-o ultima oară pe bunica Daria, mama mamei mele. Era mai mică decât mine, și așa mică fiind era cea mai mare dintre noi toți. Slăbită, obosită, îngândurată… Era și nu era acolo. Am pus mâncarea pe masă și m-am întins lângă ea pe patul ei mic. Am râs împreună, și-a amintit câteva istorioare pe care mi le-a povestit în cele mai mici detalii, m-am pierdut în ochii ei albaștri, i-am mângâiat fața, am ținut-o de mâna ei caldă. Și mi-am promis să revin ca s-o țin în brațe zilnic.

Eram în primul an de facultate, învățam în altă țară, o vedeam rar, și stând întinsă lângă bunica mea cea mică mi-am dat seama că n-o meritam. Făcusem prea puține pentru acestă femeie puternică, pe care n-au reușit s-o omoare cei 7 ani din Siberia unde fusese deportată cu 2 copii mici, nici măcar moartea celor patru copii din 6, războaiele infecte, cancerele și bolile parșive, sau canaliile care au trimis-o într-o Rusie înghețată. A murit de bătrânețe sau poate de durere. Că nu m-am întins lângă ea mai des, că se simțea singură în corpul îmbătrânit, că i-o luaseră copiii înainte prin cimitire, că-i rămăsese casa pustie, că nu mai putea să stea pe lumea asta când știa mai mulți oameni pe cealaltă lume.

Tu îți mai amintești de bunica?

One Response to “Îți mai amintești de bunica?”

  1. Rodica November 13, 2012 at 4:50 pm #

    Superb si extrem de emotionant… Zilele astea petrecand mult timp cu mama am pomenit-o des pe bunica Daria, ne-am amintit de sfaturile ei pline de intelepciune acumulate in atatia ani… Dar citind ce ai scris ne-am amintit si cat a suferit si cum totusi a ramas o persoana atat de blanda si de voioasa.
    Multumim ca ne-ai amintit de bunica!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: