Azi nu am somn

30 Mar

Acum câteva minute, când m-am uitat la ceas, am constatat că azi e deja mâine. La ora asta ar fi trebuit să fiu în pat, culcată pe spate (aşa adorm de obicei şi mă aştept să stau neclintită toată noaptea), cu ochii închişi şi mintea hoinărind într-o lume paralelă. Dar ceva nu mă lasă să aşez geană peste geană – mi-e frică să nu visez piesa de teatru la care am fost acum câteva ore, să retrăiesc acele clipe… uneori destul de penibile.

Cafeneaua este un spectacol la care se râde”, scrie pe site-ul teatrului Masca. Really? Eu nu i-am prea înţeles umorul. Acum stau şi mă gândesc de ce oare. Poate nu am avut cel mai bun loc (da, am cumpărat ultimele bilete), poate nu am auzit bine glumele, poate nu am făcut suficiente ore de italiană ca să pricep schimbul de replici formulate în această limbă, poate nu merg prea des la teatru şi nu înţeleg mesajul actorilor, sau poate pur şi simplu… spectacolul din această seară nu a răspuns exigenţelor mele (şi a celor 9 persoane cu care am fost + cine ştie câţi alţi oameni din sală).

Da, mi-a plăcut că era un musical, actorii au cântat bine şi au rostit cuvintele clar. Dar am avut impresia că unii dintre ei se străduiau parcă prea mult să fie amuzanţi, se dădeau prea tare şi prea des peste cap (la propriu), prea săreau de colo-colo, prea catapultau căni şi farfurii în unii spectatori. Alţii – Mihai Malaimare (Pantalone) sau Dora Iftode (Ea) – au reuşit să salveze cât de cât piesa prin talentul lor de a comunica publicului emoţiile şi stările personajelor interpretate.

Nu am nimic personal cu teatrul Masca. Prima oară când am fost acolo am văzut Venexia şi am rămas impresionată de decor, culori, vestimentaţie, roluri bine jucate. Atunci mi-am zis că e musai să revin, să-i mai văd. Azi însă, erau momente când mă întrebam: “Este loc şi de mai rău?”. Cu toate acestea, nu mă despart de Teatrul Masca, ba chiar îmi doresc să ne iubim şi să ne dorim măcar o dată pe lună. Şi chiar dacă azi nu am somn, mâine promit să consult cu atenţie lista pieselor din programul viitor. Aşa cum zicea prietenul meu – este bine să ai termene de comparaţie ca să faci diferenţa între un spectacol foarte bun şi celelalte. Iar Cafeneaua face parte (în viziunea mea) din a doua categorie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: