Adesea, micile plăceri…

12 Aug

Credit foto: Me me me!

…îmi oferă satisfacţii imense. Un exemplu relevant: limonada bine făcută. Obligatoriu îndulcită cu puţină miere.

Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre senzaţiile pe care mi le dau dulciurile. Mă topesc numai când le văd şi-mi doresc să mi se topească în gură, să le simt gustul îndulcit – adică tona de zahăr cu care au fost însiropate. Şi-mi place să le primesc (dar nu în cantităţi mari că nu-mi doresc să fac diabet), aşa cum le-am primit ieri la birou când am fost răsfaţată (împreună cu ai mei colegi) cu câteva platouri generoase de bunătăţi… aţi ghicit! dulci.

Pe mine m-a bucurat ideea că zăceau acolo pe masă(oarecum la dispoziţia mea) şi că puteam să-mi iau orice, oricând. Şi, poate cel mai mult, mi-a plăcut cromatica lor jucăuşă şi, desigur, aerul ca desprins „din copilărie“ pe care l-a adoptat fiecare dintre noi. Din când în când zăream din spatele monitorului meu câte un adult transformat orbeşte în copil – amator sau expert în ale deserturilor – cum se întorcea voios din mini-bucătăria noastră mai mult improvizată, aproape sărind de pe un picior pe altul, cu gura până la urechi, ţinând cu grijă câte o bomboană fondantă sau o mini amandină.

Şi tot ieri m-am convins a nu ştiu câta oară (ca şi azi dimineaţă de altfel – în timp ce împingeam în gură un biscuit ornat cu nişte gem delicios): când îţi începi ziua cu câteva calorii la bord, totul pare mult mai frumos şi extrem de realizabil.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: