Amintiri din balon

18 Jan

Din balonul lui Alifantis.

In urma cu aproape un an, Nicu Alifantis si formatia Zan porneau intr-o noua aventura: 5 saptamani in balon, pentru a sarbatori cei 10 ani de colaborare. Din intamplare, m-am aflat si eu la conferinta de presa in cadrul careia se anuntau cele zece concerte care urmau sa se desfasoare in diverse teatre din Bucuresti. Intalnirea a avut loc intr-un pub de pe la Universitate, si daca tot ma aflam acolo am profitat de sansa de a-i lua un scurt interviu.

Imi amintesc ca eram destul de emotionata, mai ales pentru ca nu eram din partea vreunei publicatii si m-am prezentat in fata cantaretului ca studenta X, in anul III la Facultatea de Jurnalism. M-a intalnit insa un om foarte deschis, care m-a tratat cu multa seriozitate, asa cum se cuvine sa se comporte o vedeta cu un fan🙂

—   Aveti multi fani in randul tinerilor?

—  Sa stii ca am constatat in ultimii ani ca media de varsta a publicului meu a scazut considerabil si ma bucur foarte mult pentru lucrul asta. Iar faptul ca am multi fani, indiferent daca sunt mai tineri sau mai in varsta, nu poate decat sa ma bucure. Este absolut onorant pentru mine, dar lucrul asta ma si obliga foarte tare. 

—  Este atat de greu sa va mentineti publicul tanar?

—  Da, categoric. Pentru a convinge aceasta noua categorie de public sa vina la concertele mele si sa imi asculte muzica, este nevoie ca spectacolul sa iasa de fiecare data bine. Tinerii sunt foarte atenti la detalii, la decor. Spectacolul trebuie sa capteze. Interesul meu in clipa de fata este sa fie un concert bun, sa se cante bine, sa nu ii dezamagim pe cei care au venit la concert, si astfel sa ii convingem pe cei tineri sa mai vina si altadata.  

—  Apropo de decor. Stagiunea de anul acesta se va desfasura, am inteles, in teatrele din Bucuresti. De ce ati ales scena teatrului?

—  Pentru ca eu ucenicia mi-am facut-o in teatru, am avut mari si indelungate tangente cu teatrul romanesc. Am lucrat foarte multa muzica de teatru, am colaborat cu mai toate teatrele din tara. Sala de teatru imi da sentimentul ca este cea mai confortabila locatie in care eu imi pot face un recital, ma ajuta sa imi exprim toate gandurile muzicale, sa creez acea intimitate intre artist si spectator si repet, e sala in care ma simt cel mai confortabil.  

 —  De ce ati ales cate un teatru pentru fiecare dintre cele 10 concerte si nu unul singur?

—  Pentru ca este posibil ca si fanii mei sa se simta confortabil intr-un anumit teatru, intr-o sala mai mica, sau mai mare. Evreii sunt sigur, vor prefera Teatrul Evreiesc de Stat, si nu Bulandra sau Tandarica. Acum, lasand gluma la o parte, unii prefera sa vada un concert intr-o sala mai mica, mai intima, altii – in sali mai spatioase. Asta tine de gust si de comoditate. 

—  Ok. Decorul ramane acelasi. Veti purta si costumele de la ultima piesa?

—  Nu, nu, nu! Nu mergem pana acolo. Doar cadrul scenografic este acelasi, si atata tot. Dar o sa am in vedere si varianta asta pentru urmatoarea stagiune, sa stii! 

—  Va mai amintiti cum a inceput colaborarea cu cei de la Zan?
—  Sigur. Pe cei 4 Zani, cum obisnuiesc eu sa le spun, i-am cunoscut in urma cu cinci ani la un concert, in Mamaia. Am cantat eu, au cantat ei, am schimbat cateva vorbe. Si ne-am reintalnit in Bucuresti in acelasi an, din nou la un concert, unde am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine. Lucrurile au evoluat destul de repede, si in anul urmator am cantat impreuna tot in Mamaia, orasul in care ne vazusem intaia oara. Mi-a venit atunci ideea unei colaborari mai serioase, si iata-ne la aniversarea celor 4 ani Alifantis si Zan.  

—  Si ideea celor 5 saptamani in balon, cui ii apartine? Numele pe care l-ati dat stagiunii din acest an are vreo legatura cu cantecul “5 saptamani in balon”?

—  Ideea le apartine mai mult celor de la Zan, in special lui Sorin, baiatul de la clape. Dar alegerea noastra are legatura si cu cantecul cu acelasi nume. Ne-am gandit ca e mai bine daca oferim un indiciu fanilor prin intermediul acestui nume, pentru ca multi au auzit deja cantecul pe la radio.  

 Am citit zilele acestea despre modul in care va incepeti stagiunea. Zburati cu balonul de la Casa Presei pana la teatrul Casandra. Modalitate originala, dar si riscanta, nu credeti?

— Metoda asta neconventionala de transport pe care am ales-o, este pentru ca am stabilit sa ne intoarcem un pic la esente si la locul de pornire. Asa ne-a venit ideea asta cu un mijloc de transport mai retro. Zburam deasupra capitalei pentru a atrage atentia asupra evenimentului, dar mai ales pentru a le arata fanilor ca ne-a ramas sufletul tanar si plin de romantism. Oricum, nu dureaza mult zborul, asa ca nu aveti de ce sa va ingrijorati. Vom zbura doar pana la Studioul de teatru Cassandra, acolo unde va avea loc primul spectacol.   

O ultima intrebare: o sa cantati live?

– Bineinteles ca da. Consider ca este absolut necesar sa canti live pentru cel care iti admira munca si ti-o respecta. Sa canti live, e ca si cum i-ai face o declaratie de dragoste celui care vine sa te asculte.

2 Responses to “Amintiri din balon”

  1. mincos January 19, 2008 at 6:08 pm #

    “Sa canti live, e ca si cum i-ai face o declaratie de dragoste celui care vine sa te asculte”. am de gand sa folosesc si eu asta intr un post viitor pe blog🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Alifantis, mereu in top - January 18, 2008

    […] si in 2008 o stagiune macar pe masura celei din 2007, care s-a desfasurat sub numele de 5 saptamani in balon. Atunci, cele mai importante teatre din Bucuresti au gazduit 10 concerte pentru a celebra 10 ani […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: