Pe valuri reci de sala goala

Am văzut-o ieri pe Zavorancă la OTV, şi era atât de senzaţională ea şi păpuşa Oana (care va fi prezentată în curând fetiţelor nefericite din şi mai nefericita Românie), încât nu mă puteam concentra să scriu şi eu ceva despre filmul Război pe calea undelor, pe care l-am văzut cu nimeni altul decât fenomenalul Mantzy.

Deci, dacă visaţi la o seară plină de romantism, şi asta chiar în inima Bucureştiului, într-o clădire înconjurată de vreo 3-4 cimitire… învăluite aşadar într-o atmosferă de-a dreptul mortuară, atunci City Mall este cea mai bună alegere. De ce romantism? Păi, de aia. Odată ce te-ai hotărât să mergi la cinematograful din mall, şi ai avut şi insipraţia de a vedea un documentar românesc despre Europa Liberă din epoca lui Ceaşcă, atunci – primul lucru pe care trebuie să il faci este să-l întrebi pe ăla de la bilete dacă mai rulează filmul… şi odată ce ai intrat acolo, nu mai contează ce film e, la cât de intim e totul Căci cu doar 6 oameni în sală, chiar ţi se pare că ai adus marele ecran acasă.

Filmul. I-am reţinut titlul în engleză, şi pentru a-i afla traducerea a trebuit să dau un search pe google. Ruşine să-mi fie! Documentarul e interesant, şi mi-a plăcut cum a fost gândită legătura dintre cei orbi şi cei care vedeau. Atunci când asculţi radio-ul, vederea nu îţi foloseşte la nimic…

Un film despre puterea cuvântului, dincolo de graniţe. Un film care zic eu, merită văzut, mai ales dacă ai treabă cu jurnalismul.