And the winner is…

                Pentru că în jurul nostru şi de sus în jos se întâmplă atâtea lucruri care nu numai că merită analizate şi comentate, ci ar fi bine să mai fie şi niţel clasificate, m-am gândit după ce am cugetat… îndelung, să fie un blog cu clasamente, top 5-uri adică… numai că promit să nu mai scriu fraze atât de lungi ca să nu se plictisească lumea de tot.  

               Par example, să facem un clasament cu lucrurile naşpa care puteau să mi se întâmple zilele astea: 

               5. ce a fost: nimic    

                   ce ar fi putut să fie: un nimic pe care să îl comentez.  

               4. ce a fost:  a plouat şi a bătut vântul   

                   ce s-ar fi putut întâmpla: ar fi putut să plouă atât de mult şi să bată vântul atât de puternic, încât să mi se rupă umbrela de tot, că şi aşa s-a îndoit împotriva design-ului de umbrelă care este… Şi tocmai atunci s-ar fi putut întâmpla următorul lucru, să mă atace un necunoscut de etnie necunoscută şi eu să nu am cu ce să mă apăr, pentru că arma pe care contez cel mai mult pe timp de ploaie ar fi fost deja aruncată printr-un coş de gunoi din sectorul 5 sau 6. 

               3.  ce a fost: era să mă înec cu o felie de măr.     

                    ce ar fi putut să fie: aş fi putut să mă înec de-a binelea, şi cei din jur să încerce cu disperare(sper) să mă scuture ţinându-mă de picioare în timp ce aş fi atârnat cu capul în jos, ca să iasă odată mărul din mine.  

               2. ce a fost: am coborât la staţia de metrou Victoriei.   

                   ce ar fi putut să fie: să nu cobor la timp şi să cobor la Republica, sau la cine ştie ce altă staţie, şi chiar în acel moment să intre Metrorexul în grevă şi să nu se mai circule câteva săptămâni bune. Şi să fiu nevoită să merg numai cu RATB-ul, care btw mă cam deprimă. 

              1.     And the winner is……….

                   ce a fost: am călcat într-o groapă plină ochi cu ciment.

                  ce ar fi putut să fie: am fi putut să nu calcăm, dar dacă tot am călcat, am fi putut să rămânen clădiţi pe vecie(eram cu R. şi cu N.) în cimentul de pe strada X din sectorul Y, asemeni lui Julien şi a lui Sophie în Jeux d’enfants. Jur pe blog, că nu era niciun semn că ar fi cimentul proaspăt aşezat acolo, de unde şi marea noastră experienţă. Ne-am cufundat destul de vizibil şi deşi era să ne cimentăm for ever, nu regretăm nimic acum, că ne-am spălat încălţămintea şi pantalonii şi s-a luat materialul de construcţie cu pricina. 

                  That’s all folks! J